Poezia vacii …Adevarul de zi cu zi..MERITA CITITA

Vaca
Într-un sat, o vaca grasa
Cum sunt vacile tâmpite
Dar frumoasa si laptoasa
S-a gândit sa se marite

Boii, de la mic la mare
Au venit cu tot belsugul
Toti voiau sa se însoare
Ca-s deprinsi sa traga jugul

Vaca, însa, ca o fata
Cu avere si trusou
Îi respinge îngâmfata:
„Cum sa ma marit c-un ***?”
”E un cal prin curti vecine

Care patimas ma strânge
El e genul meu, tip bine
Armasar sadea, pur- sânge!”
Vaca, tot facându-i curte

Îsi atinse idealul
Dupa tratative scurte
S-a casatorit cu calul
„Ah, ce sansa pe mireasa!”

Comenta în pom o cioara
„El – aristocrat de rasa
Ea – o biata pierde-vara.”
Dar curând, ce tragedie!

Vaca se certa cu calul
Pân’departe-n deal la vie
S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte
Se plimba facând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndragostita,

Calul, furios, îi trase
2 palme cu copita!
Si atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum ca sotul ei mai are,

Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îsi zise,
Îl dau ******** de cal.
Si-ntr-o seara parasise,

Domiciliul conjugal.
Slaba, galbena, uscata,
De necazuri si nevoi,
Vaca noastra, resemnata,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin si jale
Vaca multe a-nvatat
Primul *** iesit în cale
Îl accepta de barbat

Nunta lor a fost vestita
Ca s-a dus prin vai ecoul
„Ce pereche potrivita!
Vaca noastra si cu boul.”

Ea comanda, el asculta
El cu munca, ea tapaj
Este, fara vorba multa,
Tipul clasic de menaj

Totusi, vaca prin paduri mai zaboveste,
Uneori cu armasarul
Dar, eu cred ca-i calomnie
Magaria ce ne-o spune

Totul e, ca-n casnicie
Treaba merge de minune
Vaca poate, stie satul
Chiar si grajdul sa-l rastoarne

Boul nu-i decât barbatul
Ca dovada, poarta coarne
Si asa, trec ani si ani
Si precum am prins de stire

Au facut si trei juncani
Si traiesc în fericire
În povestea mea, de fata
Nu e nici un lucru nou
Pentru orisicare vaca
Sotul ideal e-un ***